Afirmația a venit chiar de la Iran. Televiziunea de stat iraniană, citând marina Corpului Gardienilor Revoluției, a declarat că cele șapte petroliere au fost lovite fie de Iran, fie de mine marine, iar același raport a reiterat amenințarea de a lovi bazele militare americane din regiune dacă Statele Unite continuă să ajute la ghidarea navelor comerciale prin strâmtoare.
Nu au fost menționate victime. United Kingdom Maritime Trade Operations, un monitor militar britanic, nu a raportat atacurile, iar monitorii au remarcat în ultimele zile că unii transportatori ezită să raporteze incidentele.
Cifre-cheie
- 7 petroliere raportate în flăcări sau avariate în cursul nopții în Strâmtoarea Ormuz, un număr descris de 2News, citând Associated Press, drept vizibil ridicat pentru o singură noapte
- 28 februarie data la care a început războiul, cu atacurile SUA și ale Israelului asupra Iranului
- 3 portavioane americane în regiune odată cu sosirea celui mai recent, alături de mii de militari suplimentari
Ce este confirmat și ce nu
Versiunea Teheranului este singura versiune. Niciunul dintre rapoartele pe care le-am citit nu oferă numele navelor, pavilioanele, încărcăturile sau starea echipajelor și niciunul nu confirmă independent pagubele.
Tăcerea monitorului britanic nu este o dezmințire. Este absența unei a doua versiuni, într-o cale navigabilă în care, după chiar recunoașterea monitorilor, unele incidente nu sunt raportate.
Iranul încă își afirmă controlul asupra strâmtorii, iar Hereford Times descrie acest control drept un punct central de pârghie în orice negocieri cu Washingtonul privind războiul.
De ce o singură cale navigabilă contează atât de mult
Strâmtoarea este ruta de ieșire pentru petrolul, gazele naturale și produsele conexe, precum îngrășămintele, din zona Golfului. Rapoartele arată că o revenire la un război total ar pune în pericol civilii din întreaga regiune și ar complica aceste livrări globale.
Pe scurt: Strâmtoarea Ormuz este un pasaj maritim îngust pe care petrolierele trebuie să îl traverseze pentru a duce petrolul și gazele din Golf la cumpărători. Când navele sunt avariate acolo, proprietarii și asigurătorii lor trebuie să cântărească dacă traversarea merită riscul, iar încărcăturile care nu pot pleca sunt încărcături care nu ajung la rafinării. Acest blocaj fizic este motivul pentru care această porțiune de apă este urmărită atât de atent de oricine tranzacționează energie.
Rapoartele nu conțin niveluri ale prețurilor țițeiului, gazelor sau aurului pentru joi. Ele descriu incidentul și diplomația din jurul acestuia, nu reacția pieței.
Negocierile din spatele atacurilor
Abbas Araghchi, șeful diplomației iraniene, a declarat miercuri că Teheranul rămâne deschis diplomației, dar este pregătit să se apere. Mediatorii au încercat să readucă Washingtonul și Teheranul la negocieri formale.
Iranul continuă să promoveze o propunere care ar pune capăt războiului și ar deschide complet strâmtoarea în decurs de o săptămână dacă Statele Unite îndeplinesc mai multe condiții, inclusiv încetarea blocadei americane asupra porturilor iraniene. Aceste condiții amintesc de un acord care s-a prăbușit la câteva zile după ce cele două părți l-au semnat în iunie.
Președintele Donald Trump a respins acea propunere de șapte zile. Ambele părți recunosc că discuțiile indirecte au continuat, iar de la respingere, atacurile asupra navelor care tranzitează strâmtoarea s-au intensificat.
Teheranul a avertizat, de asemenea, că a învățat lecții militare din război și, în ultimele zile, a indicat că și-ar putea extinde țintele pentru a include infrastructuri precum cablurile submarine și centrele de date.
Ce trebuie urmărit
- În zilele următoare alegerile din Israel, în care premierul Benjamin Netanyahu ar putea pierde puterea
- Luna viitoare alegerile americane de la jumătatea mandatului, pe care rapoartele le leagă de nemulțumirea alegătorilor față de prețurile ridicate cauzate de război
- Fără dată orice declarație a United Kingdom Maritime Trade Operations privind incidentele din cursul nopții