Din cei aproximativ 20 $ pe baril cât costă acum, în medie, transportul țițeiului în întreaga lume, circa 7 $ reprezintă o primă de risc de război percepută pentru traversarea Strâmtorii Ormuz. Această singură componentă este de peste două ori mai mare decât întregul tarif mediu de transport de acum un an, care era de 3 $ pe baril, potrivit unui raport Goldman Sachs rezumat de ANI.
Creșterea a început în segmentul petrolierelor foarte mari (VLCC) și pe rutele din Orientul Mijlociu, a relatat ANI, apoi s-a extins pe toate rutele importante de comerț cu țiței. Cele mai lungi voiaje au fost cel mai grav afectate.
Cifre-cheie
- 20 $ pe baril tariful mediu global de transport al țițeiului, față de 3 $ pe baril cu un an în urmă
- 7 $ pe baril prima de risc de război pentru traversarea Strâmtorii Ormuz, cea mai mare componentă individuală
- 111,51 $ pe baril țițeiul Brent la momentul raportului ANI, după ce a depășit 110 $ săptămâna aceasta
- O șesime dintre petrolierele din Golful Persic și Golful Oman sunt folosite zilnic pentru transferuri de la navă la navă, a relatat AzerNews
De unde provin cei 20 $
Raportul a împărțit creșterea de 20 $ pe baril față de anul precedent în cinci părți, a relatat ANI:
- 7 $ prima de risc de război pentru traversarea Strâmtorii Ormuz
- 4 $ transferuri de la navă la navă în afara Golfului Persic
- 4 $ costuri mai mari ale combustibilului maritim
- 3 $ alocarea ineficientă a petrolierelor și mai multe devieri ale navelor
- 2 $ restricții asupra flotei iraniene de petroliere
Riscul de război și transferurile de la navă la navă reprezintă împreună mai mult de jumătate din creștere. Un transfer de la navă la navă înseamnă mutarea încărcăturii de pe un petrolier pe altul pe mare, adesea pe o navă mai mare în afara Golfului, ceea ce adaugă o etapă și un cost fiecărui baril care urmează această rută.
Rafinăriile din Asia se află la capătul celor mai lungi voiaje
Majoritatea cotațiilor de referință pentru țiței se referă la petrolul în sine, nu la costul transportului său. De aceea, un salt al navlului apare în economia rafinării înainte de a apărea în prețul țițeiului din titluri.
Rafinăriile care cumpără de la furnizori îndepărtați, mai ales cele asiatice, plătesc voiajul. ANI a relatat că acestea fie transferă costul către consumatori, fie acceptă marje de rafinare mai mici și că transferul este mai dificil acolo unde prețurile carburanților sunt reglementate sau unde alternative precum vehiculele electrice din China sunt larg utilizate.
Pe scurt: prețul pe care îl plătește efectiv o rafinărie este țițeiul plus navlul. Când componenta de navlu crește brusc, o încărcătură îmbarcată departe devine mai scumpă decât același sortiment îmbarcat în apropiere, chiar dacă prețul cotat al țițeiului nu s-a schimbat. De aceea, cumpărătorii încep să caute cine este cel mai aproape, nu cine este cel mai ieftin pe hârtie.
Ce confirmă cele două rapoarte și ce nu
Ambele rapoarte pe care le-am citit provin din aceeași notă de cercetare Goldman Sachs, deci este vorba de un singur set de cifre relatat de două ori, nu de două numărători independente. Niciunul nu indică data exactă a datelor privind navlul.
AzerNews a relatat că fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Ormuz au scăzut brusc la început și și-au revenit parțial, navele transferând încărcăturile pe petroliere mai mari. ANI a citat și o a doua cotație de referință pentru țiței, tranzacționată în jurul valorii de 99,31 $ pe baril, fără a o numi. Amploarea perturbării traficului de petroliere nu este confirmată independent în niciunul dintre rapoarte.